Dragi membri ai Acţiunii Catolice,
În fiecare an, în duminica cea mai apropiată de solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, trăiţi sărbătoarea adeziunii în cadrul Sfintei Liturghii, în faţa întregii comunităţi. Vă felicit că nu ezitaţi nici anul acesta să continuaţi tradiţia voastră, după ce aţi luat toate măsurile necesare specifice acestor timpuri. Este semnul că, în bucurie şi în încercare, la timp potrivit şi la timp nepotrivit (cf. 2Tim 4,2), continuaţi să manifestaţi convingerea că doar împreună cu Dumnezeu şi uniţi între noi putem să depăşim momentele de dificultate şi să ducem mângâiere şi ajutor celor care resimt cel mai mult povoara acestor timpuri.
Manifestarea voastră de unitate şi de comuniune, angajarea în slujba Bisericii şi pentru binele lumii sunt cu atât mai semnificative în contextul unei societăţi care are tot mai multă nevoie de consens şi de fraternitate. Sărbătoarea adeziunii să reînnoiască în voi tăria de a purta valorile umane şi creştine în toate ambientele pe care le frecventaţi, trăindu-vă vocaţia de laici fără teamă şi fără reţineri.
Aşa cum am specificat în scrisoarea pastorală, vă îndemn să deschideţi drumuri de speranţă privind mereu la Cristos şi căutându-l pe el în orice acţiune a voastră: „În această perioadă marcată de teamă şi dificultăţi medicale, economice, afective, relaţionale, credinţa noastră creştină ne poate oferi, alături de un puternic sentiment de fraternitate şi solidaritate, o orientare şi un sens care să ne ajute să privim dincolo de lucruri şi evenimente, pentru a descoperi iubirea lui Dumnezeu, care nu dezamăgeşte niciodată” (Scrisoarea pastorală „Împreună pe calea speranţei”).
Dragi prieteni,
Anul asociativ pe care l-aţi început este orientat de cuvintele Sfântului Apostol Paul: „Toate le pot în cel care mă întăreşte” (Fil 4,13). Sunt atât de potrivite în aceste timpuri în care toţi am fost luaţi prin surprindere, iar vieţile noastre au fost răvăşite. La întrebarea lui Cristos: „De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?” (Mc 4,40) voi aţi ales să răspundeţi cu aceste cuvinte ale Apostolului neamurilor, dând mărturie că avem nevoie cu toţii de Dumnezeu.
M-am bucurat să văd că în planurile voastre de formare îndrăzniţi să vorbiţi despre curajul viitorului pornind tocmai de la îndemnurile Sfântului Ioan Paul al II-lea: „tocmai pentru că Biserica are nevoie de o Acţiune Catolică vie, puternică şi frumoasă, îmi place să repet fiecăruia dintre voi: Duc in altum! Duc in altum, Acţiunea Catolică! Ai curajul viitorului! Istoria ta, marcată de exemplul luminos de sfinţi şi fericiţi, să strălucească şi astăzi prin fidelitatea faţă de Biserică şi faţă de exigenţele timpului nostru, cu acea libertate tipică a aceluia care se lasă călăuzit de suflarea Duhului şi se îndreaptă cu forţă spre marile idealuri” (Discursul Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea adresat participanţilor la Adunarea generală a Acţiunii Catolice din Italia, 26 aprilie 2002).
Doresc să mă alătur şi eu acestor încurajări şi să vă împărtăşesc susţinerea mea părintească spunându-vă din toată inima: „Înaintează în larg, Acţiune Catolică! Ai curajul viitorului!”. Vă îndemn să înaintaţi cu mult curaj pe drumul credinţei, să deschideţi noi orizonturi de speranţă şi să întăriţi pe cei mai slabi cu gesturile voastre concrete de caritate. Biserica are încredere în voi şi, tocmai de aceea, am ţinut să evidenţiez în scrisoarea mea pastorală necesitatea valorizării asociaţiilor de laici, deoarece „aceste asociaţii reprezintă o bogăţie pentru Biserică. Laicii au nevoie de încredere pentru a crea şi demara proiecte concrete, care să dinamizeze viaţa comunităţilor noastre”.
Dragi responsabili ai Acţiunii Catolice,
Dragi membri,
În ziua de 3 decembrie a.c. s-a marcat centenarul naşterii slujitorului lui Dumnezeu card. Eduardo Francisco Pironio. A fost asistentul general al Acţiunii Catolice din Argentina, a fost numit de către Sfântul Ioan Paul al II-lea preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Laici, colaborând la instituirea Zilelor Mondiale ale Tineretului. Dedicat misiunii sale de a promova vocaţia laicală, a avut un rol decisiv în desfăşurarea Sinodului episcopilor cu tema „Vocaţia şi misiunea laicilor în Biserică şi în lume” din anul 1987 şi a instituit Forumul Internaţional al Acţiunii Catolice. Evidenţiez figura acestui păstor atât de apropiat de Acţiunea Catolică deoarece a ales ca moto episcopal următoarele cuvinte: „Cristos în voi, speranţa gloriei” (Col 1,27). Aşadar, Cristos să fie mereu în voi, iar speranţa să vă poarte la gloria adevărată dăruită doar de comuniunea cu Dumnezeu!
Vă invit să fiţi curajoşi în trăirea credinţei şi, în comunităţile din care faceţi parte, să fiţi mângâiere pentru toţi aceia care sunt încercaţi de suferinţă, de durere şi de teamă! Întăriţi-i pe aceia care s-au îndepărtat de Sfânta Liturghie şi de sfintele sacramente şi ajutaţi-i să se întoarcă la trăirea credinţei! Mărturisiţi cu viaţa voastră că cel care se încrede în Dumnezeu nu va fi doborât, nu va fi lăsat singur! Înaintaţi cu încredere pe calea speranţei!
Sărbătoarea adeziunii să întărească legătura dintre voi şi să vă dăruiască forţa de a fi mesageri ai lui Cristos în orice moment şi în orice loc!
Sfânta Fecioară Maria, care şi-a pus toată încrederea în Domnul, să vă însoţească cu grija ei maternă!
Sfântul Iosif să vă fie mereu exemplu de curaj şi de acţiune după voinţa lui Dumnezeu!
Vă îmbrăţişez din toată inima şi vă încredinţez ocrotirii Tatălui ceresc!
Al vostru,
Iosif Păuleţ
episcop de Iaşi
