Discursul scris al PS Petru Gherghel, episcop de Iași, pentru Simpozionul „Acțiunea Catolică – cu recunoștință, spre noi orizonturi”, 20 octombrie 2017, Iași

Duc in altum! – Înaintați în larg!

Dragi prieteni, dragi membri ai Acțiunii Catolice,
Sfințiile Voastre,

Celebrarea celor 25 de ani de activități a Acțiunii Catolice „Sf. Iosif” Iași vă oferă vouă, dragi tineri, membri activi ai acestei acțiuni asociative, prilejul de a face o analiză asupra întregii activități desfășurate în acești ani de către cele trei componente ale AC Iași – copii, tineri și adulți – o ocazie fericită de a-l preamări pe Dumnezeu pentru atâtea daruri primite ca persoane individuale, dar mai ales ca membri asociați din partea Duhului Sfânt în misiunea voastră de a contribui la desăvârșirea trăirii creștine, a familiei diecezei noastre și nu numai, dar și un prilej de a privi în viitor pe acest drum de slujire și dăruire pentru toți ceilalți în mijlocul cărora veți continua să vă desfășurați activitatea de evanghelizare cu propria carismă.

Personal, vă mulțumesc pentru invitația de a participa la acest moment comemorativ al vostru, pentru a mă bucura de tot ce ați reușiți să realizați conform cu statutul vostru și apoi să vă mulțumesc pentru toată activitatea ceea ce ați desfășurat-o în acești 25 de ani și totodată să vă exprim și dorința și speranța mea și a noastră a tuturor ca păstor al acestei turme încredințate nouă spre pastorație și spre împlinirea voinței lui Dumnezeu.

Gândul meu de a vă prezenta și așteptările episcopului care este chemat să călăuzească turma încredințată se bazează pe câteva principii anunțate de Biserică, de către Conciliul al II-lea din Vatican și de venerabilii papi, dar și potrivit cu activitatea desfășurată de voi ca și membri activi ai Acțiunii Catolice a diecezei noastre, așa cum se poate vedea din pagina voastră de internet, dar și de cerințele actuale, în care trăiește întregul popor al lui Dumnezeu în această lume, marcată de lacrimi, dar și de speranțe.

Uitând-mă pe pagina voastră de internet, constat că voi, deși destul de tineri, adică având doar 25 de ani, ați știut totuși să pătrundeți în tainele acestei Acțiuni Catolice în desfășurarea ei istorică și să aplicați aceste principii călăuzitoare potrivit cu misiunea ce revine fiecărui creștin catolic și mai ales fiecărui membru activ al Acțiunii Catolice Iași.

În următoarele cuvinte, nu doresc să fac altceva decât să ajungem împreună la un gând de reînnoire a angajamentului făcut de fiecare dintre noi, fie ca episcop, păstor de suflete, dar mai ales de voi și ca membri activi ai unei astfel de asociații, binecuvântate de Biserică pentru binele general al comunității creștine. Știind care este și care trebuie să fie viața unui creștin propusă atât de clar de un document de mare valoare din primele veacuri ale creștinismului – Scrisoarea către Diognet sec II – pot să subliniez că activitatea membrilor Bisericii de azi și mai ales a membrilor Acțiunii Catolice trebuie să rămână și să fie sufletul tuturor inițiativelor ce înnobilează misiunea creștinului.

Fiind întrebați de filosofii antichității ce înseamnă a fi creștin, gânditorii ucenici ai lui Cristos, din primele secole, nu au apelat la un set de definiții, nici la vreo prezentare sistematică a unei concepții de viață religios-morale. Firește, astfel de lucruri nu găsim nici în Sfintele Evanghelii. Răspunsul lor, însă, era formulat în sentințe paradoxale, antitetice, singurele pe măsură a surprinde ceva din însemnătatea acestei calități sfinte.

Pentru autorul necunoscut al „Epistolei către Diognet” (sec. II d.Hr.), din care redăm mai jos un scurt fragment, a fi creștin înseamnă a fi „ca toată lumea” și totodată „cu totul altfel”. Nu îmbrăcămintea, nici hrana, nici locuința îi definește pe creștini, ci prezența lui Cristos în sufletul şi viaţa lor, care, reactualizată prin Sfânta Împărtășanie dar și printr-un efort cotidian, face ca „normalul” să devină „cu totul altfel”.

Creștinii nu se deosebesc de ceilalți oameni nici prin pământul pe care trăiesc, nici prin limbă, nici prin îmbrăcăminte. Nu locuiesc în orașe ale lor, nici nu se folosesc de o limbă deosebită, nici nu duc o viață străină. Învățătura lor nu-i descoperită de gândirea și cugetarea unor oameni, care cercetează cu nesocotință; nici nu o arată, ca unii, ca pe o învățătură omenească. Locuiesc în orașe grecești și barbare, cum le-a venit soarta fiecăruia; urmează obiceiurile băștinașilor și în îmbrăcăminte și în hrană și în celălalt fel de viață, dar arată o viețuire minunată și recunoscută de toți ca nemaivăzută. Locuiesc în țările în care s-au născut, dar ca străinii; iau parte la toate ca cetățenii, dar pe toate le rabdă ca străini; orice țâră străină le e patrie, și orice patrie le e țâră străină. Se căsătoresc ca toți oamenii și nasc copii, dar nu aruncă pe cei născuți. Întind masă comună, dar nu și patul. Sunt în trup, dar nu trăiesc după trup. Locuiesc pe pământ, dar sunt cetățenii ai cerului. Se supun legilor rânduite de stat, dar, prin felul lor de viață, biruiesc legile. Iubesc pe toți, dar de toți sunt prigoniți. Nu-i cunoaște nimeni, dar sunt osândiți; sunt omorâți, dar dobândesc viața. Sunt săraci, dar îmbogățesc pe mulți, sunt lipsiți de toate, dar în toate au de prisos. Sunt înjosiți, dar sunt slăviți cu aceste înjosiri; sunt huliți, dar sunt îndreptățiți. Sunt ocăriți, dar binecuvântează; sunt insultați, dar cinstesc. Fac bine, dar sunt pedepsiți ca răi; sunt pedepsiți, dar se bucură, ca și cum li s-ar da viață. Iudeii le poartă război ca unora de alt neam, elenii îi prigonesc; dar cei care-i urăsc nu pot spune pricina dușmăniei lor.

Ce este sufletul în trup, aceea sunt creștinii în lume
Ca să spun pe scurt, ce este sufletul în trup, aceea sunt creștinii în lume. Sufletul este răspândit în toate mădularele trupului, iar creștinii în toate orașele lumii. Sufletul locuiește în trup, dar nu este din trup, creștinii locuiesc în lume, dar nu sunt din lume. Sufletul nevăzut este închis în trupul văzut; și creștinii sunt văzuți, pentru că sunt în lume, dar credința lor în Dumnezeu rămâne nevăzută. Trupul urăște sufletul și-i poartă război, fără să-i fi făcut vreun rău, pentru că-l împiedică să se dedea plăcerilor; și lumea urăște pe creștini, fără să-i fi făcut vreun rău, pentru că se împotrivesc plăcerilor ei. Sufletul iubești trupul, deși trupul urăște sufletul; sufletul iubești și mădularele; și creștinii iubesc pe dușmanii lor. Sufletul este închis în trup, dar el tine trupul; și creștinii sunt închiși în lume, ca într-o închisoare, dar ei ţin lumea. Sufletul nemuritor locuiește în cort muritor; și creștinii locuiesc vremelnic în cele stricăcioase, dar așteaptă în ceruri ne stricăciunea. Într-o atât de mare ceată i-a rânduit Dumnezeu, că nu le este îngăduit s-o părăsească.

Acest document reia încă din vechime misiunea fiecărui apostol trasată de însuși Mântuitorul nostru de a fi oricând și oriunde „sare pentru pământ și lumină pentru lume” (Mt 5,13). Aceasta a fost și rămâne pentru totdeauna chemarea creștinului și aici se găsește perfect viața și misiunea membrilor Acțiunii Catolice, din voința lui Cristos și din chemarea Bisericii, făcută clară de Conciliul al II-lea din Vatican, în decretul Apostolicam Actuositatem la nr. 20:

20. De câteva decenii, în mai multe țări, laicii, consacrându-se tot mai mult apostolatului, s-au unit în diferite forme de acțiune și asociații care, păstrând o legătură mai strânsă cu ierarhia, au urmărit și urmăresc scopuri propriu zis apostolice. Printre acestea sau altele asemănătoare din trecut, trebuie amintite mai ales acelea care, folosind diferite metode de acțiune, au adus roade bogate pentru împărăția lui Cristos și care, pe drept cuvânt, recomandate și promovate de suveranii pontifi și de numeroși episcopi, au primit de la aceștia numele de Acțiune Catolică și au fost definite ca o cooperare a laicilor la apostolatul ierarhic[34].

Aceste forme de apostolat, fie că se numesc Acțiune Catolică sau altfel, care exercită în zilele noastre un apostolat prețios, sunt caracterizate de ansamblul următoarelor elemente:
a) Scopul imediat al organizațiilor de acest fel este scopul apostolic al Bisericii, adică evanghelizarea și sfințirea oamenilor și formarea conștiințelor creștine, astfel încât ele să pătrundă de spiritul evangheliei diferitele comunități și diferitele medii.
b) Laicii, cooperând cu ierarhia după modul lor propriu, își oferă experiența și își asumă responsabilitatea în conducerea unor astfel de organizații, în cântărirea condițiilor în care trebuie desfășurată acțiunea pastorală a Bisericii, și în elaborarea și executarea programului lor de acțiune.
c) Laicii acționează uniți într-un corp organic, exprimând astfel mai grăitor comunitatea Bisericii și făcând mai rodnic apostolatul.
d) Laicii, fie oferindu-se din proprie inițiativă, fie invitați la acțiune și colaborare directă cu apostolatul ierarhic, acționează sub îndrumarea superioară a autorității ierarhice înseși, care poate autentifica această cooperare printr-un mandat explicit.

Organizațiile în care, după opinia ierarhiei, sunt întrunite aceste caracteristici trebuie considerate Acțiune Catolică, chiar dacă au structuri și nume variate după cerințele diferitelor locuri și popoare. Conciliul recomandă stăruitor aceste instituții care răspund în mod cert necesităților apostolatului Bisericii în multe țări; el îi invită pe preoții și laicii care activează în ele să realizeze tot mai mult caracteristicile amintite mai sus și să colaboreze mereu în spirit frățesc cu toate celelalte forme de apostolat, în Biserică.

M-am bucurat să întâlnesc atâtea lucrări, documente și materiale pe situl Acțiunii Catolice, mă bucur să fac referință la un studiu care m-a făcut să constat și să admir un lucru comun dar foarte important pentru noi toți și desigur pentru voi cei care faceți parte din grupul asociativ Acțiunea Catolică „Sf. Iosif” Iași. Studiul la care mă refer, „Carisma Acțiunii Catolice” apare sub semnătura d-rei Anca Lucaci pe atunci, acum d-na Anca.

Cunoscută încă de la începutul sec. XX și promovată de Biserica din Italia, Acțiunea Catolică, ca formă specială asociativă a credincioșilor catolici, a fost nu numai confirmată ca o acțiune proprie și vie între catolici, ci și recomandată de un conciliu, Conciliul al II-lea din Vatican, în documentul care menționează cele patru note caracteristice: eclezialitatea, laicitatea, organicitatea și colaborare cu Ierarhia. Acțiunea Catolică face ca această formă organizatorică să fie propusă pe drept cuvânt ca o adevărată tribună de întărire și de slujire particulară pentru comuniune și misiune.

Mă bucur de asemenea de preluarea din partea conducerii Acțiunii Catolice „Sf. Iosif” din Iași, cu mare interes, a declaraților Sfântului Părinte Papa Paul al VI-lea, sf. Ioan Paul al II-lea sau a celor doi papi, unul emerit și celălalt activ – papa Francisc – pentru ca toate inițiativele să se bucure de un suport statornic în căutarea și promovarea fidelității față de angajamentele luate de membrii activi ai AC.

Ar trebui aici să reluăm atâtea declarații în timp a celor patru sfinți Părinți papi. Mă voi opri la doi dintre ei: sf. Ioan Paul al II-lea și papa Francisc, pentru a constata cât de mult prețuiește Biserica această acțiune asociativă a laicilor, pentru folosul creșterii fidelității membrilor Acțiunii Catolice, dar și a tuturor creștinilor spre care se îndreaptă lucrarea lor.

Permiteți-mi să profit de această fericită ocazie pentru a vă adresa câteva mesaje, care îmi sunt dragi:.
Mai întâi de toate aș dori să vă spun că Biserica nu s-ar putea lipsi de Acțiunea Catolică. Biserica are nevoie de un grup de laici, care, fideli vocației lor și apropiați Păstorilor lor legitimi, să fie dispuși să împartă împreună cu ei oboseala cotidiană a evanghelizării în orice mediu.

Biserica, ca o mamă și învățătoare înțeleaptă, are nevoie de Acțiunea Catolică, pentru că are nevoie de laici gata să-și dedice existența apostolatului și să stabilească, mai ales cu comunitatea diecezană, o legătură care să dea profunzime vieții lor și drumului lor spiritual. Are nevoie de laici, a căror experiență să manifeste în mod concret și cotidian măreția și bucuria unei vieți creștine; laici care să vadă în Botez rădăcina demnității lor, în comunitatea creștină familia cu care să își împărtășească credința, iar în Păstor tatăl care îndrumă și susține drumul fraților; laici care nu reduc credința la fapte private și nu ezită să poarte sămânța Evangheliei în relațiile umane, în instituții, în teritoriile și în noile locuri ale globalizării, pentru a construi o civilizație a iubirii.

Tocmai pentru că Biserica are nevoie de o Acțiune Catolică vie, puternică și frumoasă, îmi place să vă spun fiecăruia dintre voi: Duc in altum! Înaintați cu curaj în larg!

Duc in altum, Acțiune Catolică! Ai curajul de a înfrunta viitorul. Povestea ta, marcată de exemplul luminos al Sfinților și al Fericiților, strălucește și astăzi prin fidelitatea față de Biserică și față de exigențele timpului nostru, cu acea libertate caracteristică celui care se lasa călăuzit de Spiritul Sfânt și năzuiește cu putere spre idealuri mari.

Duc in altum! Fii în lume o prezență profetică, promovând acele dimensiuni ale vieții uitate și cu atât mai mult necesare, precum interiorizarea și liniștea, responsabilitatea și educația, gratuitatea și serviciul, sobrietatea și fraternitatea, speranța în ziua de mâine și dragostea pentru viață. Acționează în mod eficient pentru ca societatea de astăzi să își redobândească sensul adevărat al omului și al demnității sale, valoarea vieții și a familiei, a păcii și a solidarității, a dreptății și a milei.

Duc in altum! Ai curajul umil de a-ți fixa privirea asupra lui Isus pentru a face să pornească de la El reînnoirea ta autentică. Astfel îți va fi mult mai ușor să distingi între ceea ce este necesar și ceea ce este trecător, și vei trăi înnoirea ca pe o aventură a Spiritului, care te va face capabilă să parcurgi și cărările anevoioase ale deșertului și ale purificării, pentru a ajunge să experimentezi frumusețea vieții noi, pe care Dumnezeu nu încetează să o ofere celor care cred în El.

Acțiune Catolică, nu-ți fie teamă! Tu aparții Bisericii și ești în inima Domnului, care nu încetează să îți călăuzească pașii spre noutatea niciodată depășită a Evangheliei.

Cu un astfel de itinerariu, cei care faceți parte din această glorioasă Asociație, să știți că Papa vă susține și vă însoțește cu rugăciunea, și adresându-vă calda sa invitație de a persevera în angajamentele asumate, vă binecuvântează din inimă pe toți.

Notez cu bucurie că același gând îl o descoperim și la actualul Papa Francisc o notă primita prin Radio Vatican la 30 aprilie 2017 când se celebra 150 de ani de înființarea acțiunii catolice italiene. Papa spunea atunci tuturor membrilor acțiunii catolice ce continuă aceiași sfântă inițiativă și fac vizibile și vii aceleiași rădăcini; asta însemnează că ele sunt valabile și pentru noi și pentru voi , dragi membri ai acțiunii catolice sfântul Iosif Iași.

A avea o istorie frumoasă în spate nu folosește, însă, la a sta ori a merge privind în urmă, nu folosește la a se privi în oglindă, nu folosește la a se așeza comod în fotoliu. (…)

Vă încurajez să fiți un popor de discipoli-misionari care trăiesc și mărturisesc bucuria de a ști că Domnul ne iubește cu o iubire infinită și că împreună cu El iubim și noi istoria în care locuim”. În cei 150, (noi spunem în cei 25 de ani de ani) de la înființarea asociației „Acțiunea Catolică” s-a raportat mereu la exigențele Bisericii și ale societății, în așa fel încât, întregul popor al lui Dumnezeu s-a bucurat și se bucură de roadele acestei dăruiri, trăită în armonie între Biserica universală și Biserica particulară.

Nu încetați, a fost îndemnul său, să parcurgeți drumurile prin care faceți posibilă creșterea unui stil de sinodalitate autentică, un mod de a fi Popor al lui Dumnezeu în care fiecare poate contribui la o lectură atentă, meditată, în rugăciune a semnelor timpurilor, pentru a înțelege și a trăi voința lui Dumnezeu, siguri fiind că acțiunea Duhului Sfânt lucrează și face noi în fiecare zi toate lucrurile.

«Vă invit să continuați experiența voastră apostolică fiind înrădăcinați în parohie, „care nu este o structură caducă” pentru că „este prezența bisericească în teritoriu, domeniu de ascultare a Cuvântului, a creșterii vieții creștine, a dialogului, vestirii, carității generoase, adorației și celebrării” (exhort. ap. Evangelii gaudium, 28). Este spațiul în care persoanele se pot simți primite așa cum sunt și pot fi însoțite prin parcursuri de maturizare umană și spirituală pentru a crește în credință și în iubire față de creație și de frați».

Dragi asociați ai Acțiunii Catolice, a spus papa la finalul discursului său, orice inițiativă a voastră, orice propunere, orice parcurs să fie o experiență misionară, destinată evanghelizării, nu autoconservării. Apartenența voastră la dieceză și la parohie să se întrupeze de-a lungul străzilor din orașe, cartiere și sate. (…) Fiți călători ai credinței pentru a-i întâlni pe toți, a-i primi pe toți, a-i asculta pe toți, a-i îmbrățișa pe toți. Dragi copii, tineri și adulți din Acțiunea Catolică: mergeți, ajungeți în toate periferiile. Mergeți și acolo să fiți Biserică, prin puterea Duhului Sfânt.

Mă bucur și ne bucurăm cu toții că și la noi, sub conducerea Acțiunii Catolice, în întreaga sa componență, coordonată pe rând de asistenții ei spirituali,( într-un chip deosebit pr. Cornel Cadar și actualmente pr. Felix Roca), Acțiunea Catolică a încercat și a reușit să aprindă și să reaprindă această flacără a slujirii bisericii și a poporului creștin prin inițiative pe care le admirăm și le încurajăm și cu această fericită ocazie.

Gândurile pe care doream să vi le adresez țin să fie așezate pe fundamentul puternic și clar al acestor îndemnuri ale marilor noștri suverani Pontifi și pe lucrarea continuă a membrilor Acțiunii noastre Catolice, nu numai din Dieceza noastră, ci din întrega țară și întrega lume.

Ei, Sfinții Părinți Papi, fie că sunt deja în ceruri, fie că sunt fericiți între noi, știm că nu numai că s-au adresat tinerilor în general, ci au și avut atâtea inițiative directe îndreptate către membrii Acțiunii Catolice. Numărul acestor intervenții și al gândurilor împărtășite este relevant și a fost ocazionat de diferite evenimente, folosind mereu cuvinte de apreciere, dar și de invitație la o mobilizare reînnoită în munca asociativă, de a fi stimul în trăirea fidelității față de cuvântul lui Dumnezeu și față de Biserică.

Astfel, cu o asemenea ocazie fericită, Sfântul Părinte Sfântul Ioan Paul al II-ea, cu ocazia unui moment special al anului 2002, când Acțiunea Catolică Italiană celebra a XI-lea Adunare Generală a ținut să le spună:

În aceste circumstanțe doresc mai întâi de toate să vă mulțumesc pentru dragostea voastră față de Biserică pe care credința vă face să o percepeți ca fiind familia voastră. El continuă: vă mulțumesc pentru implicarea în viața de toate zilele a comunității voastre parohiale. Eu știu că voi vă aflați acolo chiar și atunci când prezența voastră preferă modalități discrete de a se pierde în mijlocul poporului lui Dumnezeu, în serviciul vostru umil și cotidian.. Acest serviciu eclezial să nu se reducă niciodată la simplu activism, ci să fie un semn concret al compasiunii cu care Domnul se apleacă asupra suferințelor săracilor și cere fiecăruia să-și deschidă inima față de dramele celorlalți aflați în dificultate. În același discurs, sfântul Părinte spunea: continuați să construiți în interiorul poporului lui Dumnezeu legături de comuniune și dialog: în conciliile pastorale, în relațiile cu preoții, cu alte grupuri și mișcări. Cu atât mai apreciat va fi serviciul vostru dacă veți ști să faceți să iasă la iveală, întru-un mod senin, imaginea matură a unui laicat deschis și cu inițiative.

Vă rog să-mi permiteți ca din ceea ce am auzit și am amintit trebuie să înțelegem că Biserica este într-o continuă întâlnire cu lumea de astăzi, și cu provocările ei. De aceea, ea trebuie să-și adapteze continuu răspunsurile despre identitatea și finalitatea ei, în așa fel încât ele sa fie percepute ca actuale, nu atât în conținut, care rămâne peren, cât mai ales în forma de prezentare a noilor metode ți strategii.

Gândindu-ne asupra carismei Acțiunii Catolice și asupra celor patru mari caracteristici sau dimensiuni ale Acțiunii Catolice, despre care am amintit mai sus, credem că este de o mare importanță faptul ca activitățile grupurilor, mai ales ale tinerilor din Acțiunea Catolica a Diecezei noastre, și să nu uite câteva lucruri esențiale:

1. să poarte amprentă eclezială. Ele să fie desfășurate în numele Bisericii și în Biserică. Acest lucru ar elimina unele divergențe cu care sun tratați atâția tineri. Celor din afara Bisericii sau din lume va trebui să le fie clar că programele și activitățile celor din Acțiune sunt de fapt o manifestare în forme diversificate a scopului pentru care există Biserica: întâlnirea omului cu Cristos Isus și înțelegerea sensului vieții de aici și a celei de după această viață. Secularizarea poate fi contracarata în viitor prin faptul de a-l face cunoscut pe Isus, nu izolat, autonom, individualist, ci împreună și în în Biserică.

2. Activitățile Acțiunii Catolice acordă o importanță specială dimensiunii laicale. Fără a fi preoți sau călugări ori călugărițe, membrii Acțiunii arată cât este de valoroasă munca laicilor în Biserică. Laicii vor ajuta să fie percepută mai ușor învățătura Bisericii, în sensul că prin stilul lor de viață, dar și prin mărturia cuvintelor, vor face să se înțeleagă că Biserică nu este doar cea din interiorul unui edificiu, ci ajunge să fie în toate locurile unde se desfășoară viața umană. Laicul din Acțiunea catolică va putea fi în viitor nu atât un simplu receptor și păstrător al Evangheliei, cât mai mult un transmițător al ei, în formele pe care i le dictează profesia și locul de viață.

3. Legat de organicitate, tinerii angajați în Acțiune vor trebui să arate oamenilor rolul benefic al cooperării. Nu forțele disparate aduc rezultate mari, ci acelea ordonate într-un tot unitar. În orizontul de viitor al Acțiunii va trebui să aibă valoare recuperarea în oameni a spiritului de comuniune. Acțiunile individualiste poartă încet la un activism nefast. Spiritul de unire și colaborare cu celelalte forțe este în perfect acord cu stilul lui Isus de a face păstrații, nu singur, ci cu ucenicii.

4. Colaborarea cu ierarhia va fi o componentă necesară și pe viitor a unei soluții benefice pentru întreaga societate și pentru Biserică. Nu va fi benefic pentru nici unul dacă se va lucra individual și nu în comuniune cu ierarhia Asta ar fi o carte de autentificare a activităților grupurilor Acțiunii. Laicitatea nu trebuie să diminueze căutarea colaborării cu preoții care au un mandat și har special E nevoie însă din partea acestora de orientare în actualitate.

Noile orizonturi ale Acțiunii nu înseamnă negarea depozitului de experiență acumulat în atâția ani. Marea întrebare este: cum îl vom prezenta pe Isus Cristos așa încât toți să fie interesați de învățătura lui, pentru modul cum a trăit și mai ales pentru felul cum ne-a mântuit. Acțiunea Catolică va avea o misiune diversificată: fiind a Bisericii, să întreprindă tot felul de strategii pastorale pentru a-i aduce și pe alții aici; să se însereze în toate ambientele comunității arătându-le tuturor că mesajul ei schimbă profanul. și-l înnobilează.

În aceste circumstanțe doresc acum la sfârșit să vă mulțumesc pentru dragostea voastră față de Biserică pe care credința v-o face să o percepeți ca fiind familia voastră. Vă mulțumesc pentru implicarea voastră în viața de toate zilele voastre, în comunitățile voastre parohiale. Voi vă aflați acolo chiar și atunci când prezența voastră preferă modalități discrete de a se pierde în mijlocul poporului lui Dumnezeu în serviciul vostru unic și cotidian și cu Papa Sfântul Ioan Paul al II-lea vă spun și vă îndemnăm să „Înaintați în larg”! Duc în altum.

Vă mulțumesc,
+Petru Gherghel. episcop de Iași