Fericitul Anton Durcovici și Acțiunea Catolică

Written by Raluca Cocuț on . Posted in ACA, ACC, ACT, Stiri

Ziua de 10 decembrie 2015, în cea de-a doua comemorare liturgică a fericitului episcop Anton Durcovici, se cuvine să scoatem în evidență frumoasa sa implicare pe care a avut-o de-a lungul vieții în Acțiunea Catolică.

Puţini dintre actualii membri ai Acţiunii Catolice ştiu că fericitul Anton Durcovici a fost implicat în această grupare eclezială. În primii ani de slujire ca preot în Arhidieceza de Bucureşti, preotului Anton Durcovici i s-au încredinţat numeroase funcţii pastorale şi educaţionale. Pe lângă misiunea de formare a copiilor şi tinerilor, i s-a acordat şi asistenţa spirituală a unor grupuri de adulţi care activau în Bucureşti de mai mulţi ani. Printre acestea se număra şi Acţiunea Catolică. Fiind delegat al arhiepiscopului Raimund Netzhammer, părintele Anton a participat, în ziua de 29 octombrie 1922, la Adunarea generală a Acţiunii Catolice din Bucureşti, ocazie în care a relevat „nevoia grabnică a unei organizări solide a catolicismului din Bucureşti”. Pentru realizarea acesteia era nevoie de lărgirea cadrelor asociaţiei existente la acea dată, în conformitate cu cerinţele epocii, şi adaptate la noile realităţi postbelice ale României. În cadrul aceleiaşi şedinţe, preotul Anton Durcovici a expus şi dorinţa arhiepiscopului Netzhammer de a vedea unificate asociaţiile catolice de pe întreg teritoriul eparhiei prin organizarea unui congres general.

La 19 octombrie 1923, preotul Anton Durcovici a fost ales membru al Asociaţiei Catolice din Arhidieceza de Bucureşti, secţiunea cultul, celelalte trei secţiuni fiind: presa, festivităţile şi asistenţa socială. Acţiunea Catolică a fost transpusă la nivel eparhial la 4 martie 1928, cu prilejul unei şedinţe constitutive, la care au participat zece asociaţii, societăţi, ordine terţiare, congregaţii mariane…, alături de reprezentanţii arhiepiscopiei, parohiilor din capitală şi ai şcolilor. La această şedinţă, preotul Anton Durcovici a participat în calitatea de director spiritual al terţiarelor „Sfântul Francisc” şi de preşedinte al Congregaţiei Mariane pentru Bărbaţi şi Tineri. În cadrul Acţiunii Catolice, al căruia preşedinte a fost numit pr. Julius Hering, părintele Anton Durcovici a desfăşurat o activitate remarcabilă în calitatea sa de reprezentant al clerului. În această funcţie s-a implicat în organizarea sistematică a tuturor secţiunilor Acţiunii Catolice, în cadrul şedinţelor ordinare şi extraordinare ale acesteia.

Activităţile generale ale Acţiunii Catolice au avut în primii ani rezultate, apreciate de preotul Anton Durcovici, ca fiind extrem de modeste, din diverse motive, ajungându-se ca în anii 1934-1936 comitetul central al acesteia să nu mai fie convocat. Şi din acest motiv, preotul Durcovici s-a dovedit un membru încurajator şi susţinător puternic al continuităţii Acţiunii Catolice, mai ales prin respectarea principiilor fundamentale înscrise în enciclica papei Pius al XI-lea, din 23 decembrie 1922, De pace Christi in regno Christi quaeuendo, consacrată misiunilor şi Acţiunii Catolice. În rezumat, această enciclică milita pentru participarea laicilor şi organizarea lor în apostolatul ierarhic al Bisericii, după principiile de viaţă religioasă internă, apostolatul laicilor, disciplina şi subordonarea absolută faţă de ierarhia bisericească, precum şi independenţa faţă de partidele politice.

Programul secţiei a treia religioase, al cărui preşedinte a fost numit, a fost dezvoltat continuu de preotul Anton Durcovici şi prezentat cu prilejul şedinţelor Acţiunii Catolice. Astfel, la 28 ianuarie 1938, expunea directivele religioase ale secţiei care se refereau la următoarele: rugăciuni pentru întreaga familie, rugăciuni pentru papa, inclusiv în decursul anului, deoarece „vremurile actuale sunt asemănătoare foarte mult cu cele ale prigoanei din primele veacuri creştine, când primii creştini se rugau stăruitor către sfântul Petru”, rugăciuni pentru arhiepiscopul Cisar, tot anul, „ca semn de stimă, unire sufletească cu arhipăstorul şi toate nevoile Bisericii”, rugăciunile şi celebrările pentru Postul Mare, sfânta Împărtăşanie de Paşti, participarea reală la Congresul Euharistic Internaţional de la Budapesta din perioada 26-29 mai 1938, căci „sfânta Euharistie era legătura de unire în dragoste cu Isus în Preasfânta Taină”. Acţiunea Catolică avea să aibă ca zi festivă sărbătoarea lui Cristos, Regele Universului.

Preotul Anton Durcovici a avut ocazia de a-şi prezenta directivele secţiei a treia şi în anii precedenţi, aşa cum a făcut-o în şedinţa din 12 noiembrie 1937, pe care a consacrat-o familiei. Pe lângă Acţiunea Catolică, secţiunea a treia religioasă cuprindea: consiliul parohial al catedralei „Sfântul Iosif”, Ordinul Terţiarelor „Sfântul Francisc” (secţiile catedrala „Sfântul Iosif” şi „Bărăţie”), congregaţiile mariane ale bărbaţilor, tinerilor şi domnişoarelor, Asociaţia „Fiicele Mariei”, precum şi societatea pentru confecţionarea odăjdiilor bisericeşti. Scopul acestei secţiuni era intensificarea vieţii religioase. Tratând despre problema reîntregirii familiei, expunea un program vast care viza: constituirea sau reconstituirea acesteia, conform legilor lui Dumnezeu şi ale Bisericii, apărarea familiei contra primejdiilor de disoluţie (divorţ, abuzuri etc.), viaţa creştinească din punct de vedere moral, social şi economic. Principalele obstacole în calea familiei, văzute de părintele Durcovici, erau: ignoranţa religioasă, indiferenţa faţă de cele veşnice şi spirituale, atitudinea nefavorabilă a părinţilor şi cunoscuţilor, lectura uşuratică, filmele imorale etc. În ceea ce priveşte mijloacele, preotul Anton Durcovici aprecia că acestea erau puţine, problema însă nu o constituia această lipsă, ci aplicarea lor, cu referinţă la rugăciunile pentru familie, consfinţirea familiilor catolice către Inima lui Isus sau întronarea Inimii Preasfinte în familie, întâlnirea generală a tuturor asociaţiilor în ziua de 12 decembrie, sfinţirea duminicii (duminica este ziua de sărbătoare prin excelenţă a familiei) etc. De altfel, câteva din temele Acţiunii Catolice, în anii 1937-1938, au fost: „Nucleul vital al renaşterii creştinătăţii este familia”, „Daţi-ne părinţi creştini!”, „O nouă fundamentare solidă şi reconstruirea zidurilor ce se năruie în cămin şi viaţa familială”.

Din nefericire pentru credincioşii Diecezei de Iaşi, episcopul Anton Durcovici nu s-a putut implica în Acţiunea Catolică sau în alte mişcări ale laicilor întrucât acestea au fost suprimate atât în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, cât şi în perioada persecuţiei comuniste. Cu toate aceste, pentru asistenţii spirituali ai Acţiunii Catolice fericitul Anton Durcovici poate fi şi astăzi un model de slujire a laicilor şi implicare în viaţa Bisericii.

Pr. Alois Moraru
asistent spiritual sector adulți, zona Roman

Trackback from your site.